În noua lume în care intră, tânărul nu dă decât de o singură figură blândă, cea a doamnei Underwood, soţia profesorului care îl introduce pe băiat în tainele magiei. Chiar dacă femeia nu reuşeşte să-i ţină piept soţului care îl tratează cu asprime pe băiat, Nathaniel îi va purta o afecţiune care va rămâne singulară. Şi într-o zi Nathaniel îl pune pe demonul Bartimaeus să fure nepreţuita Amuletă din Samarkand de la unul dintre cei mai cruzi vrăjitori, Simon Lovelace, un „ilustru” reprezentant al magiei negre, pisc al ambiţiei şi răzbunării.

Bartimaeus nu dă doi bani în forul interior pe dorinţa stăpânului său, dar este nevoit să rezolve chestiunea ca să se poată întoarce în „Celălalt loc”, unde se poate reîntâlni cu fostul lui stăpân, maestrul Ptolemy, care, bineînţeles, este considerat de către demon mult deasupra lui Nathaniel. Nu trece mult şi misiunea îi duce în mijlocul unor intrigi magice de toată frumuseţea, în care cei doi, un Nathaniel tratat cu cruzime dar totuşi mult deasupra maestrului său şi un demon dezgustat că trebuie să fie la cheremul unui băieţaş dau piept cu aventuri dintre cele mai solicitante.

Relaţia lor este una dificilă, plină pe alocuri de resentimente, dominată de bănuieli şi constrânsă de dificultăţile maxime ale misiunii. În special viziunea demonului asupra a tot ceea ce îl înconjoară conferă povestirii o încărcătură unică de umor. Este nevoie de asta în lumea imaginată de Stroud, în care magia se amestecă cu crima, politicul şi intriga la nivel înalt…