Porcul, cel mai bun prieten al omului. Animalul cel mai des pomenit şi cel mai nedreptăţit. Spunem „Porcule!” unui om care se poartă şi vorbeşte atât de urât cum niciunui godac nu i-ar trece vreodată prin minte. Mai ales să vorbească. Mai rău, spunem „Porc de câine!”, cu intenţia expresă de a construi o jignire de nivel doi. Dublă nerecunoştinţă faţă de cele două fiinţe care ne oferă ceea ce contează cel mai mult: papucii şi şoriciul.
Dar, dacă amicul lătrător măcar are nişte cărţi ale lui, în care e lăudat, gâdilat, scărpinat şi pupat în bot, bietul purcel nici măcar de atâta consolare nu beneficiază.
Până acum. Gata. De azi, porcul are carte. Deci are parte. De un loc în bibliotecă. Şi nu ca puşculiţă. Totul despre porc. Tot ceea ce trebuie să ştiţi şi chiar şi câteva lucruri pe care ar fi fost mai bine să nu le aflaţi, dar nu ne-am putut stăpâni, au scăpat, sunt în text, asta e.
Citind, veţi zâmbi, veţi saliva sau veţi lăcrima. Depinde ce capitol citiţi. Şi dacă aveţi conjunctivită. Oricum, începând de azi, când veţi privi porcul n-o să vă gândiţi automat la friptură. Iubiţi-l, e fratele nostru!