— Mi se pare că ieri ai avut impertinenţa să spui ceva despre rochia mea. K. nu-şi amintea.

— Nu-ţi aminteşti? Mai adaugi la obrăznicie şi laşitatea.

K. se scuză, punînd totul pe seama oboselii lui din ziua trecută, se prea poate să fi trăncănit ceva, dar zău că nu-şi mai amintea. Şi ce-ar fi putut să spună despre veşmintele doamnei hangiţe? Că erau atît de frumoase, cum nu mai văzuse. În orice caz, nu mai văzuse altă hangiţă lucrînd în astfel de haine.

— Lasă observaţiile astea, zise repede hangiţa. O vorbă să nu mai aud despre hainele mele. Hainele mele nu-s treaba ta. Ţi-o interzic o dată pentru totdeauna.

K. se mai înclină o dată şi o porni spre uşă.

— Cum adică n-ai mai văzut o hangiţă lucrînd în astfel de haine, ce vrei să zici? strigă hangiţa după el. Ce fel de observaţii fără rost sînt astea? N-are nici un sens. Ce vrei să zici?