„Este suficient că trecutul lui îmi aparține. Mai bine zis, îmi aparține…«începutul» lui! Și-apoi, e o porcărie să te joci cu destinele oamenilor!

(...)

Viața merge înainte, – ca o apă în care gunoaiele plutesc la suprafață și se văd în toată splendoarea lor, iar lucrurile grele, nevăzute, se rostogolesc pe fund, modificând albia.”

fragment