Heraclites a fost un filozof grec dintr-o familie de elita de acum 2500 de ani dintr-un oras de sub persi care acum nu mai exista, situat pe langa Izmir, in Turcia moderna. Singura lucrare de care se stie a disparut.

Dar parti din ea au fost copiate de aia care apucasera sa o citeasca. A reverberat profund intre filozofii Greciei Antice si a celor din Vest. Ideea lui centrala a fost unitatea ca rezultat al conflictului dintre partile opozante. ‘Totul curge’ a proclamat, ce urca si coboara, cercul incepe de unde se sfarseste, discordia si armonia fac un tot. Teoria fluidului a fost asociata observatiei: ‘Nu poti calca de doua ori prin apa unui rau’.

Apa-i curgatoare, dar tot apa ramane, doar ca nu-i aceeasi. Argumentatia Emmei ca sa-l convinga pe Marcu sa aiba un copil a fost ca genele lor ar contribui la fluviul umanitatii si ca generatii dupa generatii curg fara sa fie aceleasi, ci ca ar fi mai afluente si le-ar fi mai bine, desi in aval tot oameni sunt, ca si cei din amonte din vremuri trecute. Lara, psihiatra si data dracului de desteapta, i-a pus-o lui Marcu altfel.

Daca ar ridica un stavilar, apa n-ar mai curge, ar fi balta, si ar putea pasi de cate ori ar vrea intre cele doua care l-ar astepta fiecare pe celalalt mal. Daca zagazul s-ar rupe, ar ramane pe malul cu fata care i-ar fi mai draga. Marcu si-a ales intr-un final drumul propriu. Ce sa fi stiut ca asa precum magnetii de polaritati diferite se atrag, viata si moartea sunt entitati inseparabile intr-o amalgamare pe care o numim cuprinzator, viata. Totul curge, nu-i asa?