In fata misterului suferintei, al plansului, al durerii din viata omului, noi trebuie sa ne pierdem in planul lui Dumnezeu.

Pe scurt, despre asa ceva este vorba. Putem sa ne cataram cat vrem noi, la un anumit moment insa, trebuie sa ne oprim, fiindca nu avem unde sa mergem mai departe.

Planul lui Dumnezeu! Dinaintea Lui toate intrebarile noastre trebuie sa taca, toate impotrivirile noastre trebuie sa inceteze.

Trebuie doar sa adoram. Si atunci va iesi la iveala fericirea.

Va iesi la iveala bucuria, chiar daca ne aflam in durere, va reveni speranta, chiar daca ne aflam in intunericul noptii, va reveni seninatatea, dupa furtuna tragica si dureroasa.

Si toate acestea se vor intampla atunci cand ne vom concentra nu asupra eului nostru care sufera, ci asupra lui Dumnezeu care ne mangaie.