Aceste istorii de viață îi frapează pe intervievatori în primul rând prin dra-matismul procesului de integrare (sau a dificultăților acestui proces) în soci-etatea greacă. Multe dintre aceste per-soane dau dovadă de o dârzenie ieșită din comun. Însă dincolo de parcursul acestor vieți, ansamblul interviurilor alcătuiesc un mozaic ambivalent al Greciei ante- și post-criză. Inerent, re-zidenții români se referă deseori și la România. Se declară fideli identității naționale, dar planul reîntoarcerii în țară apare rar și neconvingător. Țin la identitatea lor națională, fiind încadrați în societatea grecească. Oricum, aceste interviuri reprezintă documente utile pentru antropologii preocupați de studiul „celuilalt”. (Zoltán Rostás)