"Dumnezeu salasluieste in Liban", spune Gheorghiu. "El a prefacut aceasta tara intr‑un templu, un loc de refugiu pentru toti cei persecutati, prigoniti, expulzati". Avraam insusi si-a aflat refugiul in acest pamant. Ospitalitatea maronitilor, dar si a stramosilor lor - cananeenii, arameii, tirienii, fenicienii, sidonienii -, nu le-a adus practic nimic altceva decat suferinta, rele si masacre carora le sunt victime de mii de ani. Nascuta in orizontul unui Beirut in flacari, aceasta carte pasionanta e povestea prezentei crestine in Liban, istoria tumultuoasa a unei natii aflate aici de la crearea lumii pana la drama de astazi. Un 'imn de slava" inchinat unui popor care si-a asumat, ca destin, ospitalitatea si primirea de straini (cf. Evr. 13, 2).

O noua provocare, asadar, pentru Virgil Gheorg­hiu. Inainte de a nu fi prea tarziu. Inainte ca noaptea sa cada peste Liban - un simbol viu, zdrobit, al unei epoci de violenta...