Debutul scriitoricesc al lui Ioannis Arambatzis este o nuvelă captivantă, ce-și propune să ne împărtășească povestea a doi tineri din lumea bună, care, la vârsta de numai douăzeci și cinci de ani, după sinuciderea unei tinere pe care o cunoșteau, au decis să renunțe la viața depravată pe care o duceau, pentru a pune în­ceput unei călătorii ce le-a oferit șansa de a descoperi – unul de la poalele și celălalt din vârful unui munte – cum se poate face un sălaș... Cerului.
Dacă aici, pe pământ, pe care-l socotim un loc de pedeapsă și de încercări, Dumnezeu a pus atâtea frumuseți, gândește-te ce-o să vedem cu ochii sufletului, când, după moarte, ne vom muta la lăcașurile vieții veșnice, unde slava lui Dumnezeu va fi înaintea noastră, îngăduindu-ni-se a o vedea și a o trăi. Chiar și numai pentru aceasta trebuie să ne bucurăm încă de acum și cu lacrimi de bucurie să ne lucrăm mântuirea sufletului.
Dacă eu, care sunt o făptură zidită de Dumnezeu, pot picta un tablou cu orice îmi pun în minte, de ce să mi se pară o exagerare că Dumnezeu, Care e Ziditorul meu, poate face orice hotărăște? Altfel spus, de vreme ce eu pot, cu darul pe care mi l‑a dat Ziditorul, să pictez zidirea, de ce să nu poată Dumnezeu să facă mai mult decât mine, care sunt făptura Lui?