Aș dori să semnalez elegantul roman de debut al Lorenzei Pieri, Isole minori, scris într-o limbă de nostalgii și depărtări mediterane. Două surori, mica istorie, și totuși lungă de patruzeci de ani, a unei familii, și marea Istorie a țării: dar având în centru o insulă, Giglio, de o frumusețe retrasă și sălbatică. (…) O carte foarte sugestivă, care devine puternică, nu se știe dacă rătăcire utopică sau răscruce legendară a memoriei, a acelui sentiment pe care Gesualdo Bufalino l-a definit cândva „insulitudine”. (Massimo Onofri, L’Avvenire)

*

E legitim și aproape scontat să te gândești la Insula lui Arturo și la Spre far, dar aceasta e o altă poveste și vă veți da seama voi înșivă citind-o. Poetică și entuziasmantă. (Giuseppe Fantasia, Huffington Post)