O poveste plină de aventuri despre dorința de a-i salva pe cei la care ținem cel mai mult.

Misterios este tărâmul secret al jucăriilor...

Ele au un cod secret de demult, la fel de vechi cum e și copilăria: să-i bucure pe copii și să-i apere de orice pericole.

Cea mai mare onoare în Lumea Jucăriilor este să devii preferata unui copil. Așa se întâmplă cu Ollie, un urs cu urechiușe de iepure făcut pentru Billy chiar de mama lui. Ollie devine cel mai bun prieten al lui Billy, confidentul și preferatul lui.

Pe acest tărâm sunt însă și jucării rele, iar cel mai temut este Zozo, regele-clovn, care conduce ceata Pociților. Zozo și Pociții s-au jurat să răpească toate jucăriile preferate ale copiilor și să le țină închise până când uită de copiii lor și se pierd pentru totdeauna.

Când Ollie este furat, dragostea îl împinge pe Billy să-și salveze preferatul din bârlogul subteran al lui Zozo, aflat în Carnavalul Întunecat – dincolo de parc, printre copaci și în plină noapte. Billy are numai șase ani, dar trebuie să acționeze ca un om mare.

În Odiseea lui Ollie, William Joyce creează întreaga poveste în jurul ideii că și jucăriile au suflet, și ele au emoții, se simt atașate de copii. O jucărie trăiește din interacțiunea cu copilul căruia îi aparține, depinde de atenția pe care acesta i-o dă. Dacă e îndrăgită, jucăria e fericită și oferă ce are mai bun în ea. Dacă e neglijată, jucăria devine ponosită, se degradează. Jucăriile nu au viață pe cont propriu, ci în relație strânsă cu copiii. (...)

Ne sunt puse în fața ochilor două fire narative – unul al iubirii, celălalt al urii – care se împletesc sau chiar se înfruntă. Iubirea îi face pe Billy și Ollie să-și sporească puterea de a simți, de a înțelege și să-și întărească relația. Pe când ura îi roade pe Pociți, emoțiile lor sărăcesc, se degradează către spaimă, inima lor se chircește.

Dragoș Dodu