Pollio e o publicație mai puțin obișnuită, situată între cartea de artist, autoportretul artistului la senectute și romanul unei călătorii inițiatice (Bildungsroman). Cititorul e călăuzit printr-un labirint textual (un eseu istoric, scurte texte analitice, o conversație despre viață și artă) semnat parte de către artistul însuși, parte de către câțiva curatori, labirint ce alternează cu imagini ce documentează trei expoziții de autor, realizate cu precizie cronometrică între 2015 și 2019. La o privire retrospectivă, Cronica unei nopți anunțate (2015), Autopsia lui G. A. Pollio (2017) și Alzheimer (2019) apar ca elementele unei construcții artistice planificată cu grijă și executată cu minuție de Călin Dan. Doar că nimeni nu poate prezice cu acuratețe dispariția unei rude apropiate, colapsul democrației sau instalarea bolii.
Călin Dan a dezvoltat în ultimul deceniu un discurs sofisticat, ce integrează pasiunea sa pentru istoria artelor, abilitatea sa de a construi discursuri curatoriale și maniera dezinhibată de a lucra cu complicata sa biografie. Rezultatele sunt diverse și multi-stratificate, iar Pollio se limitează la reconstituirea a doar trei instalații imersive, în care artistul lucrează cu memoria tatălui, cu figura paternă a generalului și istoricului latin Gaius Asinius Pollio, respectiv cu două personaje-model, mereu supuse unei priviri scrutătoare, dar pline de ironică afecțiune - Constantin Brâncuși și Marcel Duchamp. În centrul labirintului se află personajul Călin Dan, tehnician al miracolelor vizuale, poet al memoriei, avid și candid cititor al istoriei.
Despre autor:
Artist vizual cu studii de istoria și teoria artei, Călin Dan a ajuns la recunoaștere internațională ca membru al grupului subREAL și ca autor al proiectelor pe termen lung Arhitectura Emoțională (2002-prezent), Anturaju’ și alte întâmplări (2006-2010) și Autorul colectiv (2012-prezent).
După 1989 a fost consultant al fundațiilor Mondriaan și Pro Helvetia și a condus revista “Arta” și Centrul Soros pentru Arta Contemporană București. Actualmente director al Muzeului Național de Artă Contemporană – MNAC București. Opera sa a fost prezentă în bienalele de la Veneția, Istanbul, Sao Paolo, Sydney, precum și în festivalurile Ars Electronica, Linz; Dutch Electronic Arts Festival, Rotterdam; Media, film and video Osnabruck; Kurzfilmtages, Oberhausen; OSTranenie. Video Forum an der Stiftung Bauhaus Dessau; ZKM Karlsruhe, etc.
A primit premiul special al Festivalului de film Experimental Split (2000) și premiul Videonale Bonn (2001).
În activitatea sa, Călin Dan se concentrează asupra funcției artelor vizuale în secolul 21. La MNAC, el a elaborat strategii de recuperare a artiștilor locali activi în anii ‘70 și ‘80, lucrând la contextualizarea lor regională, cu scopul de a crea un pol de interes pentru cultura vizuală din fostele țări comuniste. Proiectele sale cele mai recente includ expoziții și publicații dedicate unor nume ca Horia Bernea, Ion Bitzan, Alexandru Chira, Ion Grigorescu, Jiři Kovanda, Iulian Mereuță, Ciprian Mureșan, Deimantas Narkevičius, Mihai Olos, Șerban Savu, Liviu Stoicoviciu.