Cartea sintetizează cunoștințele acumulate de autoare pe parcursul a aproape 30 de ani de predare și cercetare personală în domeniul reabilitării patrimoniului construit. Născut din dorința de a împărtăși aceste cunoștințe, volumul se adresează viitorilor arhitecți, formatorilor de viitori arhitecți, precum și profesioniștilor implicați în decizii ce privesc clădiri existente și proiecte de reabilitare. Autoarea argumentează necesitatea formării unei atitudini care să favorizeze reutilizarea patrimoniului construit, ca alternativă rațională la demolare, în consonanță cu preocupările actuale privind protecția mediului, conservarea identităților culturale locale și, nu în ultimul rând, în acord cu practicile internaționale curente. Totodată, volumul furnizează cunoștințele teoretice și tehnice necesare formării specializate pentru reabilitarea fondului construit, abordând acele probleme particulare prin care reproiectarea construcțiilor existente – și mai cu seamă a celor istorice – diferă substanțial de proiectarea clădirilor noi. Prima parte a volumului este dedicată aspectelor teoretice ale reabilitării, bazându-se pe experiența țărilor în care astfel de intervenții sunt de mult o practică obișnuită, precum și pe observații personale. A doua parte a volumului detaliază principalele probleme tehnice inerente reabilitării, concentrându-se pe degradarea clădirilor și pe tratamentele aferente unor diverse tipuri de patologii.

Rodica Crișan este arhitect și profesor universitar la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM) din București, unde predă „reabilitare” de aproape 30 de ani, fiind autorul primului curs universitar în domeniu din România, introdus în anul universitar 1994-1995. Are un doctorat în arhitectură, cu tema Reabilitarea fondului locativ urban vechi. O metodă integrativă de evaluare, finalizat în 1998. Tot la UAUIM, a coordonat module didactice și a predat cursuri în cadrul unor programe de studii postuniversitare în domeniul reabilitării. De asemenea, a susținut prelegeri ca profesor invitat în cadrul unor programe de studii doctorale și studii postuniversitare în domeniul conservării patrimoniului, în România și în Italia. În timp, a desfășurat o bogată activitate de cercetare în domeniul reabilitării, dedicată în principal arhitecturii istorice minore și locuirii urbane tradiționale din România extracarpatică, materialelor și tehnicilor de construire tradiționale, degradării construcțiilor istorice (cu accent particular pe umiditatea patologică a zidăriilor vechi), precum și teoriei reabilitării construcțiilor istorice. A participat la numeroase reuniuni științifice internaționale și naționale, unde a prezentat comunicări științifice. Activitatea sa publicistică include, în afara cărții de față, alte trei cărți în domeniul reabilitării construcțiilor istorice (între care o traducere din limba engleză), la care se adaugă numeroase contribuții la volume colective internaționale și naționale, precum și articole în periodice de specialitate românești.