Siberia este considerata locul clasic al samanismului. Este locuita de diferite grupuri etnice si multe din populatiile ei uralice, altaice si paleo-siberiene continua sa acorde un profund respect practicilor arhaice chiar si in timpurile moderne. In Samanism in Siberia M. A. Czaplicka realizeaza o expunere comprehensiva a surselor istorice, etnografice si antropologice referitoare la samanismul siberian.

*

Suflet are si omul si copacul si animalul, tot ce este viu are suflet. Daca pomul este parasit de suflet, acesta se usuca, daca omul este parasit de suflet, acesta se imbolnaveste. Insa, daca sufletul nu l-a parasit pe om, dar el se comporta anormal, nici un medicament nu-l poate vindeca, ci numai sunetul tamburinei il poate ajuta sa devina normal. Sunetele-semnal din ceruri si cantecul melodios al tamburinei samanului, mai intai incet, apoi in crestere si in final indepartandu-se, creeaza o armonie mareata, care mai intai il linisteste pe bolnav, dupa care il vindeca. Pentru a salva viata bolnavului care a fost pentru o vreme parasit de suflet, se aduce un saman. Cand samanul face ritualul de chemare pentru regasirea sufletului plecat, sunetele tamburinei par sa se asemene cu sunetul metalului, cu suieratul unui vanticel, cu fosnetul padurii, cu latratul unui caine, cu mugetul vacii sau nechezatul iepei. Samanul se intalneste cu sufletul, invita la el sufletul pierdut. Numai samanul poate vorbi cu sufletele viilor si ale mortilor.