„Opera lui Puig este cea mai originală creație a sfârșitului de secol XX.“ Mario Vargas Liosa

Doi bărbați care nu au nimic în comun sunt aduși de soartă în aceeași celulă dintr-o închisoare argentiniană și, nevoiți să îndure împreună greutățile vieții carcerale, se împrietenesc. Molina este un cinefil homosexual ajuns la jumătatea vieții, iar plăcerea lui cea mai mare este să povestească filme. Valentín, tânăr și impetuos, împărtășește cu înflăcărare ideile revoluției marxiste și îl respinge de la bun început pe Molina, căci i se pare efeminat și lipsit de convingeri politice. Dar, povestindu-și fărâme din propria viață, îngrijindu-se unul pe altul, căci otrava nopților petrecute dincolo de gratii nu este numai sufletească, trăind în umbra trădării și a nesiguranței, între cei doi protagoniști se leagă o prietenie care transgresează limitele fizice.

„Emoționant… Puig își țese pânza strălucitoare în jurul unei teme clasice.“ News Week

„În Sărutul femeii-păianjen dragostea își joacă rolul clasic: ea e cheia iluminării și a supraviețuirii, e ceea ce unește doi oameni care, altfel, n-ar avea nimic de împărțit. Prin dragoste se nasc toleranța și înțelegerea.“ Los Angeles Times

„Manuel Puig este un scriitor realist experimentat care caută ceea ce el numește o nouă formă de literatură populară. Îi place mai ales să se folosească de reziduurile lumii: decupaje din reviste, albume fotografice, rapoarte de poliție și spital, scrisori, reclame, șlagăre, liste de cumpărături, și pe toate acestea le lasă uneori să-și spună propria istorie, fără să intervină.“ The New York Times

„Figura lui Molina e o reflectare a femeii-păianjen: maternă, feminină și posesivă, dar din el transpare și o dimensiune mai întunecată, căci devine un etern țesător de iluzii din a căror capcană Valentín nu poate scăpa.“ The Guardian

Născut în 1932, în General Villegas, un orășel de provincie argentinian, Manuel Puig a încercat să lase în urmă ariditatea originilor sale apelând la fanteziile Hollywoodului, pe care le urmărea aproape zilnic la un cinematograf local. Și-a făcut studiile la Buenos Aires, unde a câștigat o bursă care-l va ajuta să studieze cinematografia la Roma, la Centro Sperimentale di Cinematografia. În 1963 se stabilește la New York, unde trăiește scriind scenarii. Primul lui roman, La traición de Rita Hayworth (Trădarea Ritei Hayworth, 1968), l-a propulsat în rândul celor mai buni scriitori latinoamericani. Cel mai bine primit roman al lui, El beso de la mujer araña (Sărutul femeii-păianjen), a fost ecranizat cu succes (filmul a câștigat și un Oscar) și a fost adaptat pentru Broadway, piesa fiind recompensată cu Premiul Tony. A mai scris, printre altele, romanele Boquitas pintadas și The Buenos Aires Affair.