„în anul 678 de la fundarea Romei, Marcus Licinius Lucullus, vărul acelui Lucullus care purtase război contra lui Mitriade, a primit guvernarea provinciei Macedonia. Dar în Italia s-a declanşat, pe neaşteptate, un nou război. Cei 74 de gladiatori, reuniţi sub comanda lui Spartacus, Crixus şi Oenomaus, după ce au spart şcoala de gladiatori din Capua, au fugit şi, rătăcind prin Italia, au pus la cale un război aproape mai dificil decât cel pe care îl declanşase Hannibal. Căci, după ce au fost biruiţi numeroşi comandanţi şi odată cu ei doi dintre consulii romanilor, răsculaţii au adunat o armată de 60 000 de ostaşi înarmaţi; în cele din urmă au fost învinşi în Apulia de către proconsulul Marcus Licinius Crassus şi, după ce au fost aduse numeroase nenorociri Italiei, s-a pus capăt acestui război, la 3 ani de când începuse.” (Breviarum ab Urbe Condita, VI, 7, scris de Flavius Eutropius în 367).