Subtitlul cărţii: "Să râdem pe calea către iluminare" rezumă într-un mod fericit şi concis conţinutul acestei cărţi. Reprezintă o culegere de texte: poveşti, aforisme şi anectote pline de umor atribuite unor mari maeştri zen. În spatele prezentării pline de umor se ascund lecţii pline de profunzime oferite de către maeştrii spirituali studenţilor lor.

Într-o zi, un venerabil călugăr zen şi discipolul său se plimbau pe o cărare. Discipolul s-a oprit să ridice un melc. Venerabilul călugăr l-a întrebat: „Ce vrei să faci cu melcul acela?”
„Mi-a fost teamă că o să călcam pe el, aşa că m-am decis să îl mut din calea noastră”, i-a răspuns discipolul.
„Dar este limpede că melcul era predestinat să fie aici, chiar în acest loc şi chiar în acest moment. Nu crezi că ai interferat cu destinul său karma-ic?”, l-a întrebat călugărul.
Adeptul s-a gândit o clipă, după care a pus melcul în locul de unde l-a luat. „Iar faci acelaşi lucru!”, i-a reproşat călugărul. ...

Calul cel iute al unui ţăran a fugit de acasă. Vecinii lui au exclamat: „O, ce ghinion!”
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.
O săptămână mai târziu, calul s-a întors acasă, aducând cu el alţi zece cai sălbatici. „Ce noroc!”, au exclamat vecinii.
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.
Pe când îmblânzea caii, fiul ţăranului a fost lovit la un genunchi şi a rămas schilod. „Ce ghinion îngrozitor!”, au exclamat vecinii.
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.
O săptămână mai târziu, trimişii domnitorului au venit să recruteze oameni pentru armata acestuia. Din cauza genunchiului rănit, fiul ţăranului a fost scutit de armată. Vecinii, ai căror fii au fost luaţi cu arcanul, au exclamat: „Ce norocos eşti!”
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.