18:I[99224,["2972","static/chunks/2972-6310bdca0b3207d2.js","3439","static/chunks/3439-e75bd022ad971550.js","5878","static/chunks/5878-ae48773e4d585c59.js","7314","static/chunks/7314-ace1f8f0766894ab.js","5103","static/chunks/app/autori/%5Bslug%5D/page-9e9f9db21e8e9ecf.js"],"default"] 19:T6be,

„Astăzi, cine are bani duce în general lipsă de stil, iar cine are stil duce în general lipsă de bani. Pe timpuri, snobismul îndeplinea o anumită funcție, câtă vreme exponenții înaltei societăți impuneau un stil care merita imitat. [...].

Dar, fără modele, snobismul nu poate funcționa, iar în ceea ce privește bunul-gust și bunele maniere, modelele au dispărut de mult și astfel snobismul își trăiește resemnat agonia.“ ALEXANDER von SCHÖNBURG

Un prânz pe domeniul englez din Oxfordshire a fost dintotdeauna o piatră de încercare. Așa cum orice invitație la masa unui aristocrat englez este o piatră de încercare. și pretinde disciplină de fier. Nu, în ceea ce privește manierele la masă și ținuta e cât de cât ușor să te adaptezi uzanțelor englezești (When in Rome, do as the Romans do!) – conversația, în schimb, are propriile ei legi în Anglia. Legi cu totul diferite de normele noastre continentale, unde eticheta a fost impusă, în primul rând, de geniul francez predominant în Europa la mijlocul secolului al XVIII-lea. Francezul, la rândul său, după credem că știm, nu are umor, ci spirit, esprit. Diferența fiind că spiritul este prețios, superior și uneori chiar sarcastic, în vreme ce umorul se străduiește să rămână inofensiv.

O persoană cu umor se iubește pe sine și își iubește semenii, dar poate glumi ofensator doar la adresa sa, în cel mai rău caz. Homme d’esprit nu se iubește nici pe sine, și nu își iubește nici semenii și i se potrivește de minune cunoscuta cugetare a irlandezului Oscar Wilde: „Mai bine îmi pierd un prieten bun, decât să ratez o glumă bună!“

1a:T511,

„În viață es

Alexander von Schonburg

Cărți scrise de Alexander von Schonburg

Inalta societate

Arta de a renunta cu stil