Ediție trilingvă, română-engleză-maghiară.

INTRODUCERE

Termenul „palat” provine din limba latină, Palātium fiind una dintre cele șapte coline ale Romei, unde împăratul Augustus Cezar (27 î.H. - 14 d.H.) și-a stabilit reședința.

Modesta vilă a lui Cezar a fost extinsă de cei care i-au urmat la conducerea statului, și astfel Palātium a intrat în conștiința publică, atât ca localizare geografică dar şi ca denumire pentru reședința imperială.

Cel mai vechi palat cunoscut astăzi a fost construit în Teba de către regele Tutmes lll a cărui domnie a fost între anii 1504-1450 î.H. Palatele nu sunt doar imobile impunătoare înălțate din blocuri masive de piatră, în Asia, construcțiile din lemn ale împăraților sau nobililor, înzestrate cu vaste grădini interioare, sunt de asemenea incluse în categoria palatelor.

De la sfârșitul Evului Mediu termenul „palat” a fost utilizat în sens larg pentru casele nobililor de toate rangurile din Franța, Anglia sau Spania, pentru sediul papal de la Avignon, pentru locuințele înaltei burghezii, dar și pentru numeroasele clădiri publice sau private care exclud funcția de locuință. În modernitate, în multe limbi, titulatura de „palat” a devenit și mai flexibilă, acoperind prin înțeles nu doar clădiri cu funcțiuni administrative (Palatul de Justiție, Palatul Prefecturii), ci și referiri la diverse construcţii care prin rol și funcționalitate definesc sau adăpostesc o autoritate în domeniu (Palatul Culturii, Palatul Copiilor, Palatul Căsătoriilor).

Fără a primi în mod oficial denumirea de „palat”, numeroase clădiri sunt cunoscute în mentalul colectiv drept palate, deoarece, la nivel local, înțelesurile devin mult mai nuanțate, așa cum de altfel precizează și marile enciclopedii. Importanța locativă sau administrativă a unei clădiri, ori dimensiunile ei îi conferă un statut special în urbe, descoperind noi valențe arhitecturale, sociale și culturale, în funcție de perioada în care a fost construită, astfel încât aceasta este încărcată simbolic cu o titulatură care pare uneori exagerată dacă facem comparații la scară universală, însă ea este perfect adaptată locului, timpului și rolului său social, elemente care, atât în vocabularul urban, cât și in lucrări de specialitate, au marele merit de a nominaliza particularitățile locale.

Dimensiunile si importanța pot să pară așadar discordante dacă se compară palate din diverse părți ale lumii, însă în Cluj, alături de casele nobiliare, și alte clădiri de mari dimensiuni construite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au primit denumirea de „palate”, astfel că în acest album prezentăm 35 de palate împărțite în cinci categorii: palate nobiliare, palate nobiliare mici, palate cu locuințe și spații comerciale pentru închiriat sau cu funcțiune de hotel, palate construite pentru instituții și palate in accepțiune modernă.

INTRODUCTION

The term "palace" comes from Latin, the Palātium was one of the seven hills of Rome where Emperor Augustus (27 BC-14AD) had his residence.

The Emperor's modest villa was later repeatedly extended by his successors, eventually causing the Palātium not to mean merely a geographical place, but the name of the imperial residence as well.

The oldest palace known today was built by King Thutmose Ill, whose reign lasted around 1504 BC to 1450 BC. However, not all palaces are impressive buildings made of huge blocks of rock, as the large wooden buildings of the Asian emperors or nobility surrounded with impressive gardens can also be called palaces.

From the end of the Middle Ages, the term palace was used in a wide sense for the houses of all ranks of French, English or Spanish nobility, the Papal residence in Avignon, the houses of the higher middle class, and for many public or private buildings as well which were not used as housing. In modern times, the term palace has become even more flexible in many languages, to include not only administrative buildings (like the Palace of Justice, the Palace of the Prefect, etc.), but various other buildings too which house, by their function, some sort of authority (Palace of Culture, Palace of Children, Palace of Marriages).

Some buildings, although officially not called palaces, are known as such in public consciousness, as local meanings often become more nuanced, as reflected also in articles of large encyclopaedias. The housing or administrative function, or even the size of a building may lend it a special status within the city, may showcase new architectural, social or cultural values, depending on the age when it was built. Thus it can carry a symbolic name which may seem exaggerated in an international scale but it can still work perfectly according to its social role, place and time. The great merit of such names is that they emphasize local particularities both in urban vocabulary and in the specialized literature.

Although their size and importance in comparison with their counterparts worldwide may make it seem unfitting, all large buildings built in Cluj in the late 19th - early 20th century were called palaces. This album will present thus 35 palaces of the city on Someș River, in five categories: Palaces of the aristocracy, palaces of the lesser nobility, palaces used as tenement houses, hotels etc., palaces of institutions and modern palaces.

BEVEZETÉS

A „palota” kifejezés a latinból ered, a Palātium Róma hét hegyének egyike volt, ahol Augustus római császár (Kr. e. 27 - Kr. u. 14) berendezte rezidenciáját.

Augustus szerény villáját hivatali utódai kibővitették, és így a Palātium nemcsak mint földrajzi hely, hanem mint a császárí rezidencia neve is bekerült a köztudatba.

A ma ismert legrégebbi palotát Thébában építtette III. Thotmesz király, akinek uralkodása Kr. e. 1504-1450 közöttre tehető. A paloták azonban nemcsak hatalmas kőtömbökből épült impozáns épűletek lehetnek, de például Ázsiában a császárok vagy nemesek hatalmas belső kertekkel ellátott faépületei is a paloták kategóriájába tartoznak.

A középkor végetol a „palota” kifejezést tág értelemben használták bármilyen rangú francia, angol vagy spanyol nemes házára, as avignoni pápai székhelyre, a felső középosztály lakóhelyére de számos olyan középületre vagy magánépületre is amely nem lakásként funkcionál. A modern idökben a „palota” elnevezés számos nyelvben még rugalmasabbá vált, és nemcsak a közigazgatási funkcióval rendelkező épületeket (Igazságügy Palota, Prefektúra Palotája) foglalja magában, hanem különböző olyan épületeket is, amelyek szerepük és funkciójuk révén valamilyen hatóságnak adnak otthont (Kultúrpalota, Gyermekek palotája, Házasságkőtési Palota).

Bár hivatalosan nem nevezik ezeket palotának, a kollektív tudatban számos épület mégis palotaként ismert, mivel helyi szinten jelentés sokszor árnyaltabbá válik, amint a jelentős enciklopédiák szócikkei is megállapítják. Egy épület lakhatási vagy adminisztrati jelentősége vagy akár méretei révén sajátos státusra tehet szert a városon belül, új építészeti, társadalmi és kulturális értékeket mutahat fel, aszerint, hogy milyen korban épült. llymódon olyan szmbolikus töltetű elnevezéssel illethetik, amely nemzetközi összehasonlításban túlzásnak tűnhet, de társadalmi szerepének, helyének és idejének megfelelően tökéletesen működik, ezeknek a megnevezéseknek pedig az a nagy érdeműk, hogy kiemelik a helyi sajátosságokat, mind a városi sókincsben, mind pedig a szakirodalomban.

Bár a világszerte palotának nevezett épületek méreteivel és jelentőségével összehasonlítva elrugaszkodottnak tűnhet, de a főnemesi epületek mellett sok más, a 19. század végén, 20 század elején Kolozsváron épült nagyméretű épületet is palotának hívtak. Ebben az albumban Kisszamosra épült város 35 palotájat mutatjuk be, öt kategóriára osztva: főnemesi paloták, köznemesi paloták, bérházként, hotelként stb működő paloták, intézményi paloták, modern paloták.

Cărți scrise de Ancuta-Lacrimioara Chis