Acest subiect abordat într-o manieră nepretențioasă este unul de interes central pentru Biserica şi pentru creştinii de astăzi.

Separarea celor două aspecte unite în titlu este motivul tuturor amenințărilor şi al paraliziei creştinismului contemporan.

Şi pentru că este foarte greu să reunim aceste aspecte odată ce au fost separate, să încercăm mai degrabă să le privim pornind de la izvorul în care îşi au ambele originea și în care sunt îngemănate, fertilizându-se reciproc.

Niciodată reforma nu se poate petrece prin relipirea laolaltă a bucăților rupte; ci: „O Mlădiță va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da."

În Biserica lui Hristos Duhul Sfânt trăiește în acelaşi timp ca obiectiv și subiectiv: ca instituție sau regulă sau disciplină, și ca ascultare iubitoare față de Tatăl şi spiritul filial.