Arta, fie ea figurativă sau nonfigurativă, abstractă sau conceptuală, verbală sau nonverbală, scrisă sau orală, dramatică sau cinematografică, reprezintă unul dintre cele mai la îndemână instrumente de predare.

Folosite în orice etapă a lecţiei, forme artistice precum literatura, filmul, teatrul, muzica şi pictura fluidizează orele aducând un suflu nou educaţiei care, din păcate, pierde – dacă nu a pierdut teren deja – în faţa diletantismului mediatic ce invită la polemici pe această temă. Ceea ce îşi propune lucrarea de faţă este să aducă în discuţie importanţa acestor instrumente de predare în contextul educaţional românesc actual, cu precădere în predarea limbii engleze şi a orelor de dirigenţie.

Bazată pe propria practică de predare, pe cursuri de formare şi pe literatură de specialitate, cercetarea va explora efectul pe care utilizarea filmului îl are asupra elevilor, în context curricular şi extracurricular, va reliefa însemnătatea intersecţiei dintre educaţia formală, nonformală şi informală, va face o paralelă între metodele deductive şi inductive folosite atât în construcţia unui film, cât şi în procesul didactic, va oferi modele de predare cu ajutorul filmelor de lung şi scurtmetraj, va aduce în discuţie teorii psihologice care vizează importanţa relaţiei dintre copii şi părinţi, dar şi aspecte ce ţin de dezvoltarea creierului şi felul în care acesta influenţează anumite tipuri de comportament în funcţie de vârstă.