Vreau ca nepotul nostru să înțeleagă cum și de ce am părăsit România, pe care el știe că o iubim, și cum de am ajuns să iubim țara adoptivă la fel de sincer ca pe cea natală. Vrem ca el să știe că libertatea de expresie, năzuința spre fericire și atingerea potenţialului profesional se dobândesc cu sacrificiu și că şansa de a trai decent și productiv într o țară pentru care libertatea, familia și credința sunt fundamentale, este tot atât de mult un privilegiu, cât și o responsabilitate.

Vreau ca el să înțeleagă că trăind într un regim corupt, totalitar, cele mai simple drepturi individuale ale libertății îți sunt refuzate – să vorbești fără cenzură, să te închini fără intimidare, să citești cărțile pe care le dorești și să întâlnești prietenii pe care îi iubești fără teama de a fi spionat sau raportat; să crești profesional fără a fi forțat să devii membru al partidului de guvernământ; să obții un pașaport fără umilința de a fi nevoit să mituiești un agent corupt. Când toate acestea devin insuportabile, fuga este una dintre puținele opțiuni. Nici o destinație sigură, nimeni care să te așteapte, și totuși singura modalitate prin care poți să ți salvezi sănătatea mintală, demnitatea și integritatea.

Decebal Bugariu