”Genurile muzicii sunt ca genurile oamenilor. Însă cum doar oamenilor le revine a fi întrupați în femei sau bărbați, muzica le reîntrupează pe ambele travestindu-le metaforic în cântec și dans. Inventate de oameni după propriul chip și asemănare, genurile muzicii păstrează în genele lor însemnele celor două arhetipuri de dinaintea tuturor celorlalte. Le conferă o identitate stilistică, le înnobilează cu o demnitate canonică și printr-o îndelungată uzanță le inventează memoria propriei lor istorii. De abia în muzică femininul își relevă esența prin invizibilitatea nocturnă a vocii cântate, iar masculinul se destăinuie prin vizibilitatea diurnă a corpului în mișcare. Ca și la oameni, ambele genuri ale muzicii sunt semne sacre ale vieții, împrăștiate cu dărnicie, însă ascunse cu grijă în fiecare din sumedenia de rase și specii mari și mici ale lumii sonore ‒ coral și simfonie, misă și lied, cvartet și operă, balet și rock’n’roll, uvertură și preludiu, ragtime și oratoriu, arie, concert instrumental și multe altele. Doar astfel, prin propriile ei genuri, muzica ajunge să comunice oamenilor, convocându-i să participe la tot atâtea specii de experiențe și atrăgându-i spre regăsire în inefabilul sonorității vii.” (Oleg Garaz)