Ashtavakra Gita cuprinde dialogurile dintre marele mistic Ashtavakra si regele Janak iar istoria spune ca la sfarsitul acestui dialog regele Janak a atins starea de Iluminare.

Despre această convorbire Osho spune: "Pornim acum într-o călătorie fără seamăn. Omul are multe scripturi, dar niciuna nu e comparabilă cu Gita lui Ashtavakra. În faţa ei Vedele pălesc, Upanişadele sunt o şoaptă slabă. Nici chiar Bhagavadgita nu are măreţia care se găseşte în Ashtavakra Samhita – aceasta e pur şi simplu neasemuită.

Lucrul cel mai important e acela că nici societatea, nici politica şi nici vreo altă instituţie a vieţii omeneşti nu a influenţat câtuşi de puţin afirmaţiile lui Ashtavakra. Nu mai există nicăieri altundeva afirmaţii care să fie atât de pure, transcendentale, dincolo de timp şi spaţiu. Poate de aceea Gita lui Ashtavakra, Ashtavakra Samhita, nu a avut un impact prea mare.

Bhagavadgita lui Krishna a exercitat o influenţă foarte mare. Primul motiv e acela că Gita lui Krishna e o sinteză. El e mai preocupat de sinteză decât de adevăr. Dorinţa de sinteză e atât de mare, încât pe Krishna nu-l deranjează să sacrifice puţin adevărul, dacă lucrul acesta e necesar. Gita lui Krishna e un talmeş-balmeş în care se găsesc de toate; din acest motiv îi atrage pe toţi, pentru că se află în ea câte ceva pentru fiecare. E greu să găseşti o tradiţie a cărei voce să nu se facă auzită în Gita. E dificil să găseşti pe cineva care să nu-şi găsească alinare în Gita. Dar pentru astfel de oameni, Gita lui Ashtavakra se va dovedi foarte dificilă.

Oamenii iubesc Gita lui Krishna deoarece e foarte uşor să-ţi extragi din ea înţelesul tău propriu. Gita lui Krishna e poetică: în ea, doi plus doi pot face cinci, doi plus doi pot face şi trei. Astfel de trucuri nu sunt posibile în cazul lui Ashtavakra. La el, doi plus doi fac exact patru. Afirmaţiile lui Ashtavakra sunt afirmaţii de matematică pură. Aici, licenţa poetică nu este absolut deloc posibilă. El spune lucrurile aşa cum sunt ele, fără niciun fel de compromis."