Este un sunet dulce, cel mai plăcut pe care l-am auzit vreodată. De atunci, îmi voi aminti: o noapte însoțită de o astfel de voce, este cu siguranță timpul perfect pentru oameni. Am tăcut și i-am ascultat sforăitul ușor.
Aceasta a fost prima noapte pe care am petrecut-o cu Bursucelul.

Au trecut aproape douăzeci de ani și am uitat multe lucruri, însă două cuvinte ale bunicii mi-au rămas mereu în minte: „limbajul inimii.” Pe măsură ce îmbătrânesc, le înțeleg mai bine sensul și știu, de asemenea, cât de important este „limbajul inimii” în viața unei persoane.
Și fețele și expresiilor lor sunt zâmbitoare. Ce imagine vie, parcă făcându-mi semn cu mâna, aleargă unul după altul în față. Toate acestea trebuie păstrate bine în adâncul sufletului.
Timpul le are pe toate, durere, ură, întuneric, întristare. Din fericire, există atât de multă iubire, încât atunci când te apuci să enumeri lucrurile bune, nu te mai poți opri. Toate vin și pleacă, ca un fluviu care nu seacă nicicând….