Simon se ridica in picioare si se uita tamp la usa de la intrare a casei sale. Nu cunoscuse niciodată o altă casă. Acesta era locul în care părinţii lui 11 aduseseră când se născuse. Crescuse între zidurile casei din şirul de alte asemenea din Brooklyn. Se jucase pe stradă, la umbra copacilor stufoşi, vara, şi improvizase sănii din capacele containerelor de gunoi, iarna. in casa aceasta, familia lui tinuse shivah-ul după ce tatăl lui murise. Aici o sărutase pe Clary pentru prima oară. Nu-şi imaginase vreodată o zi în care uşa casei avea să fie închisă pentru el. Ultima oară când o văzuse pe mama lui, ea îl numise monstru şi se rugase de el să plece. El o făcuse să uite că era vampir, folosind iluzia magică, fără să ştie, însă, cât timp avea să dureze iluzia. in timp ce stătea în aerul rece al toamnei, uitându-se fix înainte, Intelese că nu durase destul. Uşa era acoperită cu semne — stele ale lui David mâzgălite cu vopsea, forma scrijelită a simbolului Chai, viaţă. Amulete erau legate dc clanţă şi de ciocănel. O hamsa, Mâna Domnului, acoperea vizorul.

Amortit, intinse mana spre pergamentul mezuzah, lipit pe partea drcapta a catului. Vazu fumul ridicandu-se din locul unde mana lui atinsese obiectul sfant, dar nu simti nimic. Nici o durere. Numai un cumplit gol alb, adunandu-se incetintr-o furie rece.

Dadu un picior in usa si auzi ecoul rasunand in casa.