Poemele se rostuiesc din imagini rupte din cotidian sau create de o fantezie buna conducatoare de energie vitala, caci, in ciuda oboselii, a grijilor si dezamagirilor de tot felul, hotararea de a continua un traseu existential si artistic, pe care te-ai angajat nu fara entuziasm, si pe care ti l-ai asumat in deplina cunostinta de cauza, pare neclintita.

Iar asta se intampla firesc, fara obsesia nici a notorietatii, nici a posteritatii, asa cum se exprima ea admirabil in aceasta tertina: niciun vers viu/ nu urla dupa glorie/ el e mut in memorie. - Mircea Petean