Câmpurile de lavandă, mistralul, cazinourile și ce făceau boierii români de altădată în miezul iernii pe Rivieră

…Astăzi, Riviera Franceză și-a diversificat enorm profilul socio-cultural. Mistralul aduce spre coastă parfumul câmpurilor de lavandă din jurul orașului Grasse, unde o sumedenie de alchimiști moderni folosesc athanor-ul pentru a zămisli miresmele seducției universale. Dinspre Marsilia, se răspândește, însă, până dincolo de Menton aroma sosului de usturoi (aïoli) care unifică popoare și civilizații eterogene în jurul unui platou cu fructe de mare. Bolizii din Formula 1 își turează motoarele pe traseul stradal din Monte Carlo (unicul de acest fel din lume), concurând zgomotos clinchetul fatidic al ruletelor din cazinou. Pe Croisette, la Cannes, se aud rafalele ca de mitralieră jucăușă ale tocurilor actrițelor venite la Festivalul de Film, iar la Nisa, pe Promenade des Anglais, se produce, deloc întâmplător, un raccourci istoric, care ne reamintește istoria modernă a zonei, chiar dacă, după oribilul atentat terorist din 2016, armata încă mai patrulează cu gurile de foc ostentativ la vedere.

Conglomerat turistic complex și impecabil amenajat, Riviera Franceză beneficiază de 310 până la 330 de zile de soare pe an, 115 kilometri de golfulețe mirifice (calanques) și plaje cu nisip sau – la Nisa – pietricele, zeci de terenuri de golf, nu puține stațiuni de schi în apropiere (zona este mărginită de Alpii Maritimi) și, deloc în ultimul rând, peste 3.000 de restaurante, la care, cu meniurile scrise în franceză, engleză și rusă, se poate mânca orice îți trece prin cap, de la cândva umila socca (un fel de lipie de mălai a marinarilor și docherilor săraci de altădată) la stridii și caviar.