Incipitul narațiunii ne prezintă o biată țărancă zdrențuită, chinuită de foame și de sete, căzută la pământ, sub povara vreascurilor pe care le adunase din pădure. Femeia nu era doar amărâtă, ci și foarte îndurerată, întrucât asupra ei și asupra soțului său se abătuseră toate relele pământului. Și, colac peste pupăză, născuse și un copil urât și diform, ce putea fi confundat cu o bucată de lemn stranie, noduroasă și răsucită. În tânguiala ei, țăranca adormi, iar fiul acesteia se rostogolea pe lângă ea, fiind observați de domnișoara von Rosenschön, care tocmai trecea pe acolo. Aceasta îi privi pe amândoi cu milă, compătimindu-i, iar pe micuța vietate o luă în brațe, mângâind-o.