Dupa ce am tradus aceasta carte, nu ma mai indoiesc deloc de simtamantul pe care-l am de ani buni, ca epoca pe care o traim, in ciuda aspectelor ei foarte negative, sau tocmai datorita acestora, este una de evidenta renastere duhovniceasca si chiar isihasta. Nu ma sfiesc sa aseman aceasta perioada cu secolul al XIV-lea, al isihastilor Sfantului Grigorie Palama sau cu secolele XVIII-XIX, ale Sfintilor Nicodim Aghioritul, Paisie de la Neamt, Gheorghe de la Cernica, Vasile de la Poiana Marului, Calinic de la Cernica etc. argumentul meu principal este acela ca Rugaciunea inimii si practica isihasta cunosc o coplesitoare revenire in actualitate.

In vremea studentiei mele, acum treizeci de ani, abia daca se stia despre Filocalie si despre Rugaciunea neincetata in scolile de teologie. La inceputul anilor ’90, intr-un pelerinaj la Sfantul Munte, in timp ce plecam de la Manastirea Simono-Petras, primeam de la un monah necunoscut din obste un “fluturas” cu indemnul de a-l raspandi cat mai mult in tara mea. Il pastrez si acum in sertarul biroului meu. Iata ce scria pe el: Rugaciunea de mai jos este o arma atotputernica a fiecarui crestin si nepretuit dar al lui Dumnezeu catre oameni: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!”.

“Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma!”. Spune, frate al meu, oricine ai fi, cu buzele si cu inima, neincetat, aceste mantuitoare cuvinte, deoarece lumineaza mintea, linistesc inima, ard pacatul, biciuiesc si alunga demonii. [...] Cartea pe care o publicam acum, Rugaciunea in lume, semnata de Protopresbiter Stefanos Anagnostopoulos (autorul lucrarii Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, publicata de Editura Bizantina in 2007), vine [...] in intampinarea celor care, traind in lume, sunt dornici sa lucreze Rugaciunea. Este vorba despre o prezentare foarte vie si amanuntita a Rugaciunii mintii si a inimii, scrisa cu mult entuziasm de un lucrator in lume al acesteia.

Nu incape nicio indoiala ca autorul lucrarii, preot de mir casatorit, dincolo de marturiile pe care le culege de la Parintii niptici de peste veacuri, dar mai ales de la cei contemporani, aseaza la temelie propria experienta. O dovedesc suflul, simtirea si intreaga atmosfera a cartii. De aceea cuvantul sau este unul cu putere multa, pentru ca poarta energia personala a sufletului sau, la randu-I impartasit de Harul dumnezeiesc.