După ce a supraviețuit Potopului și a descoperit Babelul și civilizația mesopotamiană, Noam, eroul nemuritor al impresionantei serii romanești Străbătând secolele, ajunge pe meleagurile piramidelor, în perioada de glorie a Egiptului antic. Aici îi va reîntâlni vremelnic pe cei de care îl leagă taina vieții eterne și de aici va porni, împreună cu robii faraonului, conduși de Moise, să traverseze deșertul.

„O frescă umanistă și erudită în care cunoașterea, exotismul și optimismul cuceririi, dar și conștiința angoasantă a timpului care macină totul alcătuiesc o fugă muzicală încântătoare pentru cititor.“ — Le Figaro Magazine

„Punându-și condeiul de povestitor în slujba unei vaste culturi enciclopedice, Eric-Emmanuel Schmitt creează personaje captivante care dezvăluie evoluția umanității.“ — Le Pèlerin

„Merită să porniți în această inteligentă și erudită călătorie în Egipt!“ — Dimanche

Continuându-și călătoria prin istoria omenirii, Noam se trezește dintr-un somn lung pe malurile fertile ale Nilului, acum mai bine de trei milenii, și pornește către Memfis, capitala celor două regate ale Egiptului. De la reședințele pline de fast până la Casa Morților, de la cartierele mizere până la palatul faraonului, Noam descoperă o civilizație incredibilă, care își consemnează faptele pe papirus, venerează Nilul, mumifică morții, inventează lumea de dincolo, ridică temple și piramide ce vor sfida timpul. Dar, ca și în Mesopotamia, splendoarea are un preț – Egiptul este clădit cu lacrimile și sângele evreilor în robie. Iar pentru aceștia, în numele unei divinități atotputernice care dictează Legea, vorbește pruncul găsit într-un coșuleț de trestie și crescut de fiica faraonului, Moise.

ERIC-EMMANUEL SCHMITT s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon. În 1983 absolvă cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diplomă în filozofie. Trei ani mai târziu obține titlul de doctor în filozofie. Debutează în 1991 cu o piesă de teatru, Noaptea de la Valognes. Îi urmează Vizitatorul, care îi aduce consacrarea și pentru care este distins cu trei premii Molière, Variațiuni enigmatice, Libertinul etc. În 1994 îi apare primul roman, Secta Egoiștilor, dar scrie în continuare piese de teatru care fac săli pline în Franța și în străinătate. În 2001 este recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate. De același succes răsunător se bucură și romanele sale Evanghelia după Pilat (2000), Adolf H. Două vieți (2001), Pe când eram o operă de artă (2002), precum și eseul Viața mea cu Mozart (2005). Volumele care alcătuiesc „Ciclul invizibilului“ – Milarepa (1997), Domnul Ibrahim și florile din Coran (2001), Oscar și Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptătorul de sumo care nu se putea îngrășa (2009), Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată (2012), Doamna Pylinska și secretul lui Chopin (2018) și Félix și izvorul invizibil (2019) – s-au aflat luni întregi pe listele de bestselleruri din numeroase țări. Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri, Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri (2006), Visătoarea din Ostende (2007), Concert în memoria unui înger (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvelă, Cei doi domni din Bruxelles (2012) și Răzbunarea iertării (2017). În 2008 publică romanul Ulysse from Bagdad, în 2011, Femeia în fața oglinzii, în 2013, Papagalii din Piața Arezzo, în 2014, dipticul Elixirul dragostei și Otrava iubirii, în 2015, Noaptea de foc, în 2016, Omul care vedea dincolo de chipuri, iar în 2019, Jurnalul unei iubiri pierdute, distins în 2020 cu Premiul Jules Renard. În 2021 apare primul roman, Paradisuri pierdute, din ciclul Străbătând secolele, iar în 2022, următoarele două, Poarta cerului și Soare întunecat. În 2023 publică Provcarea Ierusalimului, un jurnal de călătorie în Țara Sfântă, cu postfața semnată de Papa Francisc. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii și distincții literare, în 2001 primind titlul de Chevalier des Arts et des Lettres. Cărțile lui sunt traduse în peste 40 de limbi.