„Goethe a trebuit odată să amâne încheierea unuia dintre romanele sale până când experiența avea să-i ofere noi situații îndrumătoare. Aproape înainte de a ajunge la maturitate, Dostoievski cunoștea viața în cele mai reale forme ale ei; sărăcia și suferința, durerea și nenorocirea, închisoarea, exilul și iubirea i-au fost curând familiare, iar prin gura lui Vanea și-a spus propria poveste. Această notă de simțire personală, această realitate aspră experimentată efectiv îi dau fără îndoială romanului Umiliți și obidiți ceva din fervoarea stranie și din pasiunea teribilă, totuși nu-l fac să fie egoist. Vedem lucrurile din toate punctele de vedere și nu simțim că acțiunea e înfrânată de fapte, ci că faptele însele au devenit ideale și imaginare.” Oscar Wilde