Primul volum de proză scurtă semnat de Stelian Țurlea cuprinde zece povestiri „aproape polițiste”. Adică texte care, la limită, sunt polițiste, cu o impecabilă demonstrație logică, dar la fel de bine pot fi și absurde, sau parodii. În toate – neînțelegeri, ură, furie, iubiri neîmpărtășite, invidii și lăcomii care, întâmplător sau cu intenție, duc la distrugerea realităților din jur sau chiar la crime.

Receptare critică

„Stelian Ţurlea începe o efervescentă interacţionare cu cititorul. Pariaţi fiecare pe câte-o variantă… că tot nu veţi ghici ghicitoarea.”

Dan C. Mihăilescu

„Cărţile lui Stelian Ţurlea transmit o anumită prospeţime, pentru că scriitorul nu ezită să treacă dintr-o obsesie literară într-alta, fără redundanţe şi reveniri amăgitoare. Poveştile lui sunt cele ale actualităţii, în care tronează strategic suspansul şi misterul.”

Marius Miheț

„Povestiri polițiste? Absurde, le-aș zice. Fiindcă totul pare a fi făcut să contrazică ideea textelor polițiste.”

Jana Balacciu Matei