Paul Sarbu si-a construit deja perimetrul specific al unei teritorialitati inconfundabile, cu reprezentativitate unica de spatiu fictional real, fantastic si fantasmagoric in acelasi timp, cu putine referinte in traditia noastra literara. Lumea sa, ca un Macondo izolat intre ape, intre paduri, tarmuri, grinduri si saraturi, sub un cer cand mai albastru, cand mai negru decat cerul dinspre Baragan, are o adancime semnificanta si o vigoare de exprimare care o situeaza printre cele mai conturate si personalizate din universul literar actual.