La aproape trei decenii de la expeditia organizata de Muzeul National de Istorie Naturala in Indonezia, Alexandru Marinescu, unul dintre participanti, rememoreaza perioada petrecuta in lumea tropicala. Bazindu-se pe jurnalul tinut in cele patru luni de expeditie, naturalistul isi reconstruieste intreaga calatorie, cu bune si cu rele. De la Jakarta la celebra Gradina Botanica din Bogor, pe insulele Bunaken, cu vedere spre vulcanul Manado Tua, Sulawesi sau Bali, a batut in lung si-n lat minunatul si misteriosul arhipelag. Temerarul aventurier a avut in fata ochilor letala coroana-de-spini, a capturat un piton, a pornit in cautarea pasarilor maleo si a infricosatorilor varani din insula Komodo, iar unele dintre aceste intilniri au avut urmari dureroase. Toate amintirile trec prin filtrul cercetatorului matur, care le descrie cu mult umor, cu pasiune, dar si cu o nota de nostalgie.

Stiu, poate, mai multe acum despre vegetatia junglelor tropicale si despre fauna lor, despre lumea recifelor de corali si chiar despre straniile ritualuri funerare din Tana Toraja, dar universul indonezian ramine prea complex si misterios pentru un european. Ceea ce am vazut si am trait in insule ma bintuie inca si cred in adevarul unui vechi proverb chinez care spune ca este mai bine sa vezi o data decit sa citesti de o suta de ori. (Alexandru Marinescu)