A apărut VÂNTURARIȚA, a 124-a carte a lui Grid Modorcea, scriitorul cu cea mai vastă și completă operă religioasă din cultura română, 47 de filme (genul docudrama), 21 de cărți și peste 2 000 de articole. Ea se subintitulează O Nouă Geneză. Un pelerinaj în rai. Este congereră cu volumul Un păcătos la Athos, fiindcă este tot o infiltrare a unui „păcătos” în viața monahală, un plonjeu literar dinspre cultură spre religie.

Cum este raiul ceresc? Nu știe nimeni. Nimeni nu l-a descris. Nici Iisus. Nici Sf. Pavel. Dar autorul ne oferă o imagine pâmânteană a lui, prin acest pelerinaj la câteva schituri și mănăstiri vâlcene.

Michelangelo spunea că „Sufletul meu nu poate găsi o scară către Rai decât prin frumuseţea pământului”. Raiul din cer este aici, pe pământ. Oricum, mulți cugetători au spus că ar vrea ca raiul din cer să fie ca pe pământ. Iar Borges își imagina raiul „ca un fel de bibliotecă”. Pelerinajul în raiul mănăstiresc îi aduce autorului argumente puternice pentru a-și consolida Utopia sa, Civitas Innocentiae, care devine aici testamentară. Cartea este un testament utopic sau vizionar, care propune o Nouă Geneză, necesară pentru viitorul omenirii.

I-a cunoscut pe marii prelați ai Românei, de la Arsenie Boca la Dumitru Stăniloae, a realizat filme importante cu unii dintre ei, în special cu Constantin Galeriu, Bartolomeu Valeriu Anania și Antonie Plămădeală, mereu vocea sa polemică a fost importantă pentru sănătatea ortodoxiei și speră ca mințile luminate ale bisericii de azi – și crede că Biserica mai are așa ceva! – să înțleleagă mesajul pe care îl transmite ei și viitorimii prin această carte.

VÂNTURARIȚA este o aplicație literară a volumului ISTORIA LITERATURII NEÎNREGIMENTATE, o magnus opera și, mutatis mutandis, poate fi numită ISTORIA BISERICII NEÎNREGIMENTATE.

Deși propune o reformă radicală a bisericii, implicit a înțelegerii Bibliei și a continuării ei raționale, autorul apără Credința Simplă de toate altoiurile, arătând cât rău a adus/aduce religia de împrumut, respectiv civilizația iudeo-creștină, vinovată de mari păcate, de la iluziile biblice până la flageluri ca Inchiziția și Holocaustul. Și acum se continuă în Ucraina și Gaza. În numele lui Dumnezeu, ea a scris o istorie a violenței și a crimei.

Pornind de la Ideea că Religia fără Cultură este oarbă, iar Cultura fără Religie este mioapă, tenacele autor pledează pentru o schimbare radicală a istoriei bisericii, implicit a lumii. Și aduce ca argument viața monahală. Un pelerinaj în zona vâlceană, un popas mai scurt sau mai lung la schiturile Bradu, Iezer, Pahomie, Pătrunsa, Filimon, Frăsinei și alte locuri sacre îi dă prilejul de a medita asupra raiului de pe pământ.

Mănăstirile sunt utopiile împlinite ale fondatorilor și viețuitorilor lor.

Ele sunt breasla divină care face punți între Lumea I și Lumea II, între lumea în care tărim și lumea în care am vrea să trăim.

Acest pelerinaj îi oferă autorului posibilitatea de a face o analiză amplă a istoriei omenirii, o serie de meditații folositoare asupra stării de a fi a omului, ca ființă a naturii, creatoare de Dumnezeu.

La tot pasul, ne oferă dovezi privind deosebirea dintre Natură și Dumnezeu. Pelerinajul la cele câteva mănăstiri vâlcene se asociază cu tot atâtea revelații ale Credinței simple.

Raiul pămânesc este completat puternic cu un pelerinaj anterior, la Mănăstirea Buciumeni, pe care o consideră model al monahismului românesc. Sunt aduse la masa dezbaterii lăcașurile sfinte pe care autorul le-a cunoscut în viață, de la Athos la cele din Țara Sfântă, din marile centre religioase europene, asiatice sau americane. Filmele sale religioase, realizate la TVR, redacția „Viața Spirituală”, sunt o dovadă peremptorie.

Avem aici o nouă meditație asupra Bibliei, asupra rostului ei pentru prezent și viitor. În fond, omenirea este un proces continuu, uneori antagonic, între viața mirenilor și viața sfinților.

Acest conflict are drept cauză Facerea, prima geneză a lumii, povestea scrisă de profetul Moise, care a fost extrapolată, dusă la apogeu, considerată adevărul absolut al existenței și al înțelegerii universului.

Autorul îi opune o nouă geneză.

Apelul la conceptul Omul neînregimentat, face o pârtie pentru înțelegerea breslei cerești, în contrast cu înregimentările de tip mafiot ale oamenilor.

Mănăstirea este asociată cu Biblioteca, iar lecturile relevate de autor sunt argumente în favoarea Credinței Simple.

Natura nu iartă. Omul avea nevoie de Dumnezeu pentru iertarea păcatelor.

Poporul român a conservat Predania prin Credința Simplă. Numai presiunea adusă de civilizația

iudeo-creștină i-a alterat identitatea. Așa se explică sălbăticia și rătăcirea lui de azi.

Înțelegerea acestei realități oferă soluții de purificare, de creare a unei noi lumi, numită Civitas Innocentiae. Pentru aceasta, este nevoie de o nouă geneză. Care a fost anunțată de Apocalipsă, dar nerealizată. Grid Modorcea arată calea împlinirii ei, posibilă pe pământ. Mănăstirile sunt repere, ele rămân singurele utopii ale istoriei omenirii care conservă soluția edenică a vieții pământești.

Omenirea se află într-o mare Fundătură, o demonstrează focarele belice de pe tot pământul. Și acest fapt s-a datorat primei geneze, care a generat cvilizația iudeo-creștină, care i-a adus ghilotina. De aceea, propune o nouă geneză, fără de care lumea curată a viitorului nu va fi posibilă.

Această viziune savantă, de teologie apofatică, asupra unei probleme cheie a istoriei este redată pe cale narativă, limbajul literar, în proză și vers, făcând-o mai lesne de înțeles. Părțile mistice sau cele de strictă viață monahală sunt îmbinate cu forma eseistică, cu jurnalul literar și cu spiritul ludic, fiindcă, până la un punct, viața de chilie este un joc. Și cheia o constituie personajul Vânturarița, un personaj magic, o nimfă a izvoarelor, Muza care face mereu punți între realitate și vis, între palpabil și spiritual. Autorul vine în acest fel în ajutorul celor care stau cu fața spre viitor, care caută soluții pentru salvarea umanității. Viitorul, ori va aparține Cetății Omului purificat, ori nu va mai fi de loc.

(redacția Ed. Scriitorilor)